Mioriţa este "una din marile capodopere clasice ale literaturii universale", a spus teoreticianul literar austriac Leo Spitzer. Este o poezie aparent simplă, dar în fond extrem de complexă, care a stârnit entuziasmul occidentalilor şi, în contextul mişcărilor de emancipare naţională din Europa de la mijlocul secolului al XIX-lea, i-a făcut să vadă că un popor, care a putut crea o adevărată capodoperă, are dreptul să aibă un stat propriu. A fost momentul creării statului naţional România.
Din ce cauză Mioriţa a stârnit controverse atât de mair, încât, în ultima vreme, unii o consideră dăunătoare? Creatorii populari nu puteau, nicidecum, să compună şi să lase ceva dăunător pentru urmaşii lor. Cum să fi devenit astfel pentru noi, cei de azi;
S-a întâmplat ceva cu versurile sau cu capacitatea noastră de a le mai înţelege? Din ce cauză "una dintre marile opere clasice ale literaturii clasice" a devenit inacceptabilă în propria ţară?
Un poem devenit naţional uneşte poporul. Cum se face că acest poem dezbină? De unde vine atâta aversiune a unora împotriva lui? Nu cumva de la înţelegerea grăbită şi greşită a versurilor?
Tot ce ni se pare concret în Mioriţa sunt simboluri. Mai suntem oare capabili să descifrăm metafore şi alegorii create de străbunii noştri? Cine este ciobanul din Mioriţa, cum se raportează el la natură şi la univers? Care este mesajul multimilenar al textului?
Bazat pe analiza sutelor de variante ale Mioriţei, pe numeroase lucrări şi opinii, autorul încearcă să răspundă la aceste întrebări.